M-am născut și am crescut în Brașov… De mic mi-am dorit un magnetofon, pe care l-am primit prin ’87 de la mama. Așa că aveam benzi cu muzică disco, toate noutățile… iar într-o zi m-am întâlnit cu un prieten, care mi-a zis de rock. Mi-a dat Metallica, Judas Priest. După trei zile, am fost cucerit – mi-a dat și celelalte benzi care lui nu-i plăceau. Deci am descoperit rockul de pe vremea lui Ceausescu, când nu prea aveai acces; dar exista Fonoteca lângă Biblioteca județeană: ascultam acolo ore întregi – ceream albumul, mă așezam pe scaun, îmi puneam căștile… ca la film! Erau puține concerte în oraș – la Teatrul Dramatic veneau trupele mari: Semnal M, Iris, Holograf, Compact… erau și cu trupe locale – Experimental, Test, multe și mărunte, fără condiții tehnice prea bune… și Conexiuni care erau bine-cunoscuți!
Trece Revoluția, am început să cântăm și noi, să dezvoltăm trupe mici în hab-ul de la Rectorat. Acolo era dl profesor Munteanu, avea un studio unde puteai repeta sub egida Casei Studenților, astfel aveai șansa să dai concerte inclusiv în țară. Până și Horia Brenciu a repetat acolo! Sau super-chitaristul Mario Țiclea, care a cântat cu trupe tari la București (Schimbul 3, n.r.), apoi a plecat în America unde cântă și acum… Era un beci acolo, stăteam să ne vină rândul să repetăm… dar erau și trupe cu garajele lor. Dintre cela mai bune – Thirting Sun și Ritual Roadmap.
Noi am repetam în Rectorat în ’91 – ’93… am cântat cu Detector, Nations Slum, Orion (preluări după Metallica). Am asistat începuturile metalului – Pansament, Lotul Național de Hardcore, Mirror ’97, Ura de după Ușă, Indian Fall, altele în formare gen Bosquito… Dar mulți au plecat să cânte pe vapoare, în alte țări, trupele s-au tot spart… Mult timp eu nu am mai cântat, dar muzica a rămas în mine. Așa că prin 2000 am cântat cu trupa Ink, vreo doi ani de pop-rock mainstream, când credeam că se poate… apoi altă pauză lungă. Dar iată-mă că fac opt ani de viață trăită prin muzică exclusiv, cine ar fi crezut?
Academia Soundbox este egal cu pasiunea pentru muzică – a mea și a celor care au nevoie… Căutam o sală de repetiții pentru tobele mele, să mai exersez, aici am găsit-o. Era total neamenajată, dar mi-am folosit economiile și am amenajat-o, am cumpărat scule. Apoi am închiriat-o pentru repetiții… până a devenit un hub. Acum avem două săli aici. Hai să mai fac ceva – am predat tobe, apoi a venit ideea să ne asociem mai mulți și am dezvoltat o școală de muzică. Aici se predau ore de chitară, pian, bass, tobe, voce. Următorul pas a fost să înființăm trupe, că aveam destui elevi avansați. Acum sunt 120 de elevi, care învață să ajungă la nivelul de debut cu trupa. Prima formație se numește Sound of Noise, cu membri între 11 și 16 ani; au participat la concursuri prin țară, au venit cu premii… Am început cu alte nuclee de câte 2 – 3 copii, să continuăm cu alte trupe.
În decembrie 2023, nu mai aveam loc aici, așa că peste drum am găsit încă patru săli, aici sunt trei. În toate cele șapte avem cursuri și repetiții. Și încercăm să le organizăm și noi concerte pe unde se poate – la Centrul cultural Reduta, la cluburi; la festivalul de jazz și blues au scena lor! Câteva zile, orice elev al nostru a putut să cânte. Anul trecut, am organizat „Bate Toba”, o întâlnire a bateriștilor, în sală. A fost frumos, dar dificil logistic – au cântat câteva piese simultan la 20 de seturi de tobe. Anul ăsta vrem să aducem în Piața Sfatului vreo 50 de bateriști, pentru 7 – 10 piese. Anul trecut a fost și bis, acum vrem să chemăm copii de la orele de voce să cânte „We will rock you”! Alta inițiativă – „Întâlnirea Chitarelor”. A treia ediție va fi în parcul central, după același tipic – chitară acustică, playlist… Le-am postat tutoriale pe youtube, ei le studiază, va fi și o trupă să îi acompanieze. Ideea e ca și publicul să cânte cu vocea – împărțim hârtii cu versurile. Nu pe scenă, ci pe scaune așezate pa iarbă.
Când a crescut echipa profilor la toate sculele, am zis să cântăm și noi la festivalul de jazz și blues, câteva piese, demonstrativ. Cum să ne numim? The Teachers, normal. Trupa e activă, are repetiții săptămânal; repertoriul e compus din mai multe genuri predate în școală – rock, jazz, blues, funk. Deocamdată reinterpretari cu amprenta noastră, fără compoziții. Și nu neapărat hituri, vrem să fie piese mai de nișă, pentru că e foarte multă muzică bună, care nu e mainstream și merită cunoscută. (în 18 august 2024, au cântat în parcul „Nicolae Titulescu” în formula: Simona și Viviana – voce, Andreea – pian și voce, Justin – chitară și voce, Gyuri – claviaturi, Eliza – bass, Zoli – tobe, n.r.)
Motivația puștilor? Sunt inspirați de marii artiști, fac ce le place; pe vremea noastră, nu vedeam vedetele, doar le ascultam, ei au tot acum, îi inspiră starurile, își doresc măcar o mică parte din ceea ce văd. În viitorul apropiat, vrem să ne extindem spre alte câteva instrumente care sunt cerute, dar să și creștem cât mai multe trupe – să le dăm startul, ăsta e visul meu. O școală cu multe studiouri individuale, că sălile de repetiție sunt oricum foarte solicitate.
Viața muzicii brașovene se poate îmbunătăți și astfel, dar să nu uităm că de câțiva ani a crescut mult – noroc cu Rockstadt și Kruhnen, unde vedem concerte de foarte bună calitate, artiști deosebiți de rock, metal, blues, jazz. Și muzica clasică e bine reprezentată – sala Patria, Filarmonica, Opera… Festivalul de Jazz și Blues e printre cele mai tari din țară, iar Rockstadt Extreme Fest e de nivel mondial, un mare noroc pentru noi toți.