Victor Socaciu, după 30 de ani! O lansare discografică onorată şi onorantă de şi pentru Clubul Arhitecturii, iar compact discul produs de Casa Radio nu reprezintă o reeditare de colecţie, ci o regândire orchestrală a unora dintre cele mai frumoase melodii semnate de baladistul braşovean. De altfel, peste câteva zile, lansarea avea să fie celebrată în Sala mare a Radiodifuziunii, printr-un concert extraordinar acompaniat de Big Bandul Radio.
În 3 decembrie 2003, la Club A, emisiunea „Remix” (produsă pentru TVR 2 – „Rock Forum”) l-a invitat pe cantautorul Victor Socaciu la o întâlnire cu ziariştii, fanii şi imaginile din Arhiva Multimedia TVR, pentru a lansa un disc „best of”. Au vorbit jurnaliştii Florin Silviu Ursulescu, Aurel Gherghel şi Sebastian Sârcă, la care s-a adăugat interviul meu cu muzicianul. O relație pe care am avut-o și neoficial cu regretatul om de spirit, inclusiv când a plecat diplomat la Montreal. Tot timpul, neuitând că a fost cel care a pornit instituirea Zilei Culturii Naționale în 15 ianuarie. Cu regretul că nu a mai apucat să cânte la Râșnov (Festivalul „Folk la altar”, de a cărui selecție mă ocup din 2021) unde îmi confirmase cu aplomb participarea. În filmul muzicii Brashow-ului, muzicianul apare cu trupa cu origini brașovene Biroul Executiv, cântând dar și vorbind la un nou festival de folk, la Brașov. Astăzi, un alt festival organizat sub Tâmpa îi cinstește memoria.
Sinopsis
Victor Socaciu s-a născut în 14 ianuarie 1953, la Brașov, apărând pe scenă încă din liceu, cu grupul rock Zodiac, în ‘70. Debutează într-un cenaclu studentesc, în ’73, cântă în Club 181 din Centrul universitar, iar consacrarea crește abrupt pe scena Cenaclului „Flacăra”. În 1976, viitorul cantautor al atâtor șlagăre, pentru sine ori pentru soliștii de muzică ușoară, este cooptat în postura „omului cu chitara” caracteristică reuniunilor conduse de poetul Adrian Păunescu. Un descendent al unor nume ilustre, catalogate drept generația de aur a folkului românesc.
Interviu despre începuturi, nostalgie, dorința de perfecționare.
Prezintă Adrian Păunescu preluarea după Donovan – „Dona Dona” (1975). O raritate în repertoriul lui Victor Socaciu – o preluare care denotă, cel puțin stilistic, anumite apartenențe și influențe din repertoriul cântăreților protestatari de peste ocean, al melodiilor cu mesaj. Melodia înregistrată la o Gală a Muzicii Tinere – sintagma acceptată oficial pentru gen – avea să fie editată pe o casetă audio cu „Restituiri” folk de după 1990.
Interviu despre Beatles, Lennon – lider spiritual pentru mulți, Clapton, Queen, Mercury & show.
„Roata” (videoclip). Iată și primul șlagăr confirmat de „Flacăra”, care a dat și numele primului album Victor Socaciu, apărut la Electrecord în 1981, într-o perioadă în care cantautorul a primit, trei ani la rând, Marele Premiu al Cenaclului.
Interviu despre Cenaclu – cea mai importantă experiență artistică, de viață, relația extraordinară cu Adrian Păunescu: muzician – poet. Cele mai multe texte, care l-au potențat, cu mesaj în cantec; pe muzică, poemul prinde o mai mare putere de convingere.
„Cântec pentru Charlie Chaplin” (live cu Cenaclul, la Drăgășani)
Interviu despre selecția best of, după precedentul din urmă cu opt ani, readucerea unor piese cu anumit succes, altele noi care ar putea surprinde.
„Tata și caii” (live la gala „Din darul magilor”). În grupul de acompaniament – doi foști colegi din Cenaclu, Constantin Dragomir la bas și Alexandru Zărnescu la chitară.
Interviu despre autocenzură, întâietatea textului ori a muzicii, esențial – mesajul… dar poate muzica e mai importantă.
„La fereastra țării” (colind în platou cu chroma, de pe discul „Cântece naționale”, 2000). Piesă compusă în primii ani ’80. Pe de altă parte, consemnăm avalanșa de premii obținute încă din deceniul anterior. Festivaluri naționale studențești de profil, urmate de distincții profesionale la nivel înalt, precum cele cinci premii pentru creație la Mamaia, obținute după 1989.
„Oameni de zăpadă” (live Club A)
Interviu despre recuperarea vechilor melodii neapărute pe discuri: „Ștefan la Daniil Sihastrul”, editată târziu după Revoluție, Radu Gyr…
„Zangra” (cover Jacques Brel, albumul „Căruța cu flori”). Mărturie dintr-o perioadă în care folkistul a cântat într-un alt spectacol gigant în serial – „Serbările Scânteii Tineretului” conduse de poetul Lucian Avramescu. Încă un disc de compoziții pentru Angela Ciochină – „Drumuri paralele”.
„Căruța cu flori” (versuri: Victor Socaciu, live Club A)
Interviu despre veșnica nemulțumire legată de piese.
„La un ceai” (versuri: Lucian Avramescu, live Club A). Piesă relansată pe single, dar și de emisiunea Marinei Almășan, „Ceaiul de la ora 5” (1994).
Arhivă: „Caii liberi” (versuri: Dan Verona). De aici, câteva piese din cuprinsul celui de-al treilea disc „Viața, iubirea cea dinâai” (1987). În aceeași perioadă, Victor Socaciu a realizat, împreună cu marea actriță Leopoldina Bălănuță, spectacolul „Muntele dragostei”, consfințind dexteritatea și inspirația baladistului.
„Un veșnic început” (Revelionul Tineretului 1984 ). Tot de dinainte de ’89, notăm invitații și chiar premii în străinătate, între care turneele în China, Coreea, Uniunea Sovietică, Germania, apoi Italia, SUA, Suedia ș.a.m.d.
„Europa” Încercând să refacem și traseul tematic al melodiilor și al versurilor semnate de Victor Socaciu, o piesă cu o istorie aparte, intrată în conștiința melomanilor în condiții speciale. Pe de altă parte, o ipostază rock a cantautorului care – după decembrie 1989 – avea să bată, aparent, în retragere, debutând ca manager și producător muzical, ba chiar și realizator-moderator al singurei emisiuni TV cu specialitatea folk – „Vânare de vânt”.
Interviu despre cenzura textelor la Electrecord, renunțare la unele. Exemplu – „Europa” din ’84 la Radio, stopata, redifuzată doar ca prima piesă după Revoluție, altă piesă – „Libertate”
Interviu despre credința că și-a terminat misia de artist.
„Libertate” (versuri: Victor Socaciu). Cealaltă piesă cu impact și sens după decembrie 1989 a apărut pe albumul „Ceasul iubirii” (1995)… Până atunci, de precizat faptul foarte important al organizarii anuale, începând cu 1991, a Festivalului Național de Muzică Folk „Om Bun” – cea mai importantă manifestare a genului, reconfirmând vedetele anilor ’70 – ’80 și lansând nume noi.
Interviu despre sentimentul misiei împlinite.
„Iubire fără acte” (live Club A). O melodie de pe albumul „Lângă inimă îmi stai” (1998) în nume propriu, specificație strict necesară, întrucât Fundația „Om Bun” a participat la producția a peste 30 de discuri de muzică. „Cântece naționale” din 2000 și „Condiția umană” de anul următor au fost noi cărămizi la edificiul unui autor de șlagăre de primă mână, premiat în ultimii ani de juriile tuturor festivalurilor folk, criticii muzicali, Radio România și Ministerul Culturii și Cultelor.
Interviu despre datoria față de folk.
„Colindul mâinilor” (live Club A). Melodia apărută pe single în 1989 este al câtelea exemplu al baladistului care celebrează, cu fiecare nouă compoziție, mesajul, dar în primul rând muzica. Peste 450 de melodii, numeroase generice radio și TV, ca și emisiunea TVR „Vânare de vânt” au semănat în sufletele melomanilor de toate vârstele… numai vreme bună!
„Muntele dragostei”.