Formația își are rădăcinile în componența trupei Despot, formată în 1990. În 1992, Dănuț, Eugen și Vily au fost nevoiți să plece în armată (pe atunci încă obligatoriu). Alături de Petru Gavrilă (baterie, ulterior chitarist important cu Luna Amară), Costi Ion (tobe și voce, o raritate în peisajul rock autohton) și Radu Adrian (bass, voce) au pus bazele trupei care se va fi numit Ura De După Ușă. Cu metal-punkul lor, numit mai târziu hardcore, își doreau să revoluționeze scena metal din țară, prestând cu doi basiști. Schema abrevierii UDDU a fost o necesitate impusă de cenzura vremii, Poliția somând grupul de mai multe ori, pur și simplu pentru că nu plăcea fraza imprimată pe afișele din Brașov. Tematica versurilor era inspirată din viața de zi cu zi, punându-se accent pe lupta împotriva drogurilor, a alcoolului și a altor vicii.
Apariția la Festivalul concurs „Top T” (1993, Buzău), unde a fost câștigat marele premiu, a fost o adevărată trambulină. În același an, pe scena „Cerbului de Aur”, după încheierea manifestării oficiale, au fost invitați la o gală metal rarisimă pentru acei ani, organzată și prezentată de Petre Magdin pentru TVR – „Dracula Rock”. A urmat „Posada Rock” la Câmpulung Mușcel. Albumul „De ce atâta ură?” a fost desemnat de revista „Heavy Metal Magazine” pe locul V între cele mai bune discuri ale anului 1995. Regretatul jurnalist rock Gabi Gomboș devenise impresarul formației. Concertele au inundat țara.
Lansarea l-a avut pe scenă și pe cel care asistase mixajul discului tras în studioul clujean Taurus, chitaristul Kuky Gherman (astăzi editor audio la Rock FM). După trei ani, noul material discografic „Respinși de societate” a fost înregistrat cu aceiași oameni, studioul având doar numele schimbat – Digital Dark Vision. Dacă primul disc (apărut inclusiv pe CD) a fost editat de Vivo (cea mai importantă casă de discuri rock independentă a momentului), al doilea nu a mai avut aceeași deschidere la producători; prăpastia între subgenurile oricum nișate se adâncise.
În 2002, Adi primește viza emigrării în Canada, Nelu (Dan Ionel) se mută la Cluj și liderul Costi încearcă tot felul de variante de line-up. În 2005, apar Lukk – bass și Iosif chitară. Nelu se alătură trupei atunci când poate, piesele albumului secund se perimează încet-încet. În 2011, revin pe scenă după o pauză doi ani și jumătate. Ambițiile sunt din ce în ce mai mari, abia în 2015 este editat albumul „Cicatrice” mixat cu Gabi Pipai Andrieș, plus un videoclip deosebit filmat pentru piesa „Indiferența”. Componență: Iosif Cosma – chitară, Lucian Păcuraru – bass, Bebe Popescu – tobe și Costi – solist vocal. Rămân, de asemenea, consemnate oficial demoul „De trei ori Ura” și un disc mic scos cu Zob în anul debutului discografic. În vara lui 2021, liderul Costache Ioan se stinge și o dată cu el și nucleul trupei. Ecourile continuă însă până în prezent.