Descendentă din familia celebrului Iacob Mureşianu, brașoveanca a avut destui muzicieni în familie, la rândul său studiind pianul și flautul. Și atât. În 1992, după decesul tatălui, Mircea Gherman (om de cultură legat profund de „Casa Mureșenilor“, acolo unde fiica sa și-a colorat copilăria și adolescența), Ioana nu mai are stare și pleacă în Belgia, urmată de soțul și de fiica sa. Dar tot nu se simte în largul ei și, în 1997, ascultând impresiile unor prieteni emigrați, alege: Canada! De fapt, acolo a putut să-și împlinească visul de a se pregăti universitar ca psiholog.
„A fost şi o mică dezamăgire de ordin politic, dar când tata s-a dus, gândul a fost final. Am plecat întâi eu, apoi a venit şi familia. Mi-am dorit foarte mult psihologia, altfel nu mă duceam să o studiez şapte ani, aşa că m-am bucurat de tot ce am putut face în acest domeniu; fiecare oportunitate m-a făcut să văd ziua de mâine şi mai interesantă. În România nu m-am gândit la ce aş putea face cu muzica, dar în 2007 am lansat un volum de versuri (dus și la Braşov) «Ospăţ existenţial», de care a aflat Otilia Tunaru de la Şcoala Românească din Montreal. Mi-a propus lansarea la Montreal, apoi am tot negociat ideea corului împreună. Cu ea am organizat un prim concert în 2008.“
Prin urmare, cu ajutorul Otiliei, un personaj providenţial pe care îl are comunitatea românească din Montreal, pe care de altfel am filmat-o şi mi-a recomandat mai multe subiecte interesante, Ioana înfiinţează asociația „La Muse Héritage Musical“, pentru promovarea muzicii culte, în special a celei clasice românești, colaborând deopotrivă cu artişti români şi canadieni. Plus corul „La Muse“, pe care îl și dirijează (căruia uneori i se adaugă o orchestră). De la şapte persoane, grupul lor a ajuns la 30, jumătate din membri fiind români, jumătate canadieni. A găsit deschidere de fiecare dată, într-o ţară în care – ne-a precizat de la bun început – există o tradiţie a benevolatului, a activităţilor extra…
Personal, am fost impresionat că muza corului „La Muse“ este ajutată permanent de familia sa – soțul Dan este vicepreședintele asociației, iar fiica Ana Maria a fost trezorier, cânta și prezenta spectacolele, până să se mute în Spania. De asemenea, bate la ochi inserția compozițiilor românești în toate repertoriile de concert. Despre care nu află doar coriștii canadieni, ci și publicul quebecoise. Mai mult, prezentatorul evenimentelor spune câteva cuvinte în plus despre fiecare lucrare abordată.
Anul trecut, La Muse a revenit pentru patru spectacole pe traseul Sibiu – Blaj – Sighișoara – Brașov (10 – 18 iunie). În concertul de la sala Patria a Filarmonicii, au cântat balada „Erculean” de Iacob Mureșianu, pe versurile lui Vasile Alecsandri; de asemenea, o soprană canadiană a interpretat un solo din oratoriul „Mănăstirea Argeșului”, de același compozitor. În interviul din Casa Mureșenilor am abordat și „Crai nou”, opereta legată de Brașov și nu numai de oraș:
„Aici a avut premiera. Tata (Mircea Gherman, n.a.) a jucat în filmul despre viața lui Ciprian Porumbescu, în rolul lui Iacob Mureșianu, când vine el la liceul Șaguna, cred, și le spune tuturor, e foarte entuziasmat. Iacob este acolo printre ceilalți cărturari ai vremii. Bineînțeles că nu puteam rata să cânt și eu cu corul «Crai nou»… Demult mi-am dorit să îl punem în scenă, pentru că este o minunată operă românească. Așa că în 2016, la Montreal, am cântat-o prima oară în cadrul unui festival al diversității culturale, bianual, pe care de fapt, l-am început cu «Crai nou»! Am adus soliști de la Opera din Brașov, de asemenea și soliști din Canada… Și am repetat chiar anul trecut (2022, n.a.), iar în octombrie l-am pus în scenă din nou – la Montreal și la Ottawa.”
De fapt, Ioana a pornit pe un drum schițat în subconștient de când se știe: „Eu am fost la Școala de muzică și acolo am avut ocazia să cânt în corul Camerata Infantis, dirijat de Nicolae Bica. Așa am ajuns până în Anglia, în turneu, ceea ce m-a educat mult din punct de vedere muzical și cred că în adâncul sufletului mi-a așezat morbul, acea dorință, nu numai de a cânta în cor ci și de a dirija. Pe de altă parte, în aceeași măsură a contribuit și mama mea, care a dirijat coruri toată viața ei. Ea mi-a fost exemplu, la care se adaugă piesele. La Teatrul Dramatic, pe atunci era Filarmonica, iar în fiecare săptămână era concert; desigur, la Opera din Brașov tot așa.”
Evenimente organizate de Ioana și prietenii săi sunt multe şi se regăsesc, impresionant, pe site-ul asociaţiei, de fiecare dată aducând România pe afișele de peste ocean. După intervievarea Ioanei acasă, în iunie 2013, în iulie am putut continua și la Bucureşti, atunci când la catedrala „Sf Iosif“ a cântat un alt cor, în care Ioana a fost membră. Recitalul a cuprins două părţi – „Grand Messe“ (de Gilles Vigneault, compozitor canadian din Québec), respectiv o superbă compoziție a lui Iacob Mureşianu, „Monăstirea Argeșului“. De fapt, a fost un miniturneu, iterând Constanţa şi Braşovul natal, imposibil dacă toţi coriştii nu şi-ar fi plătit biletele de avion. În 2014, au revenit în România. În 2015 au concertat în Italia, în 2017 în Grecia, în 2018 în Spania, iar în 2019 au cântat în turneu în Austria, Ungaria și Franța.
„Sunt mereu uimită de canadienii cu care lucrez, de plăcerea cu care vin să cunoască ceva nou, diferit; la fel pianiştii şi ceilalţi instrumentişti. Ceea ce pe mine mă motivează foarte mult. Ca emigrant, e foarte dificil să aparţii unui nou loc, ai această identitate dublă, prin care mereu o parte din tine este acolo şi o alta aici. Eu încerc să negociez aceste două laturi, aducând în viaţa mea muzica şi creativitatea, promovând valorile culturii româneşti.“
Au mai fost câteva mici turnee în România, cel mai recent în 2023, când am filmat-o la Brașov, la sala Patria dar și la Casa Mureșenilor. Cât despre Canada, Ioana nu uită de Ziua Națională a României, serbată de-a lungul anilor în fel și chip, uneori aducând și soliști din țară. Altfel, ca la sfârșitul tuturor mesajelor sale, „Non mihi, non tibi, sed nobis“ rămâne motto-ul său – „nu pentru mine, nu pentru tine, ci pentru noi“.
Nu am uitat de un al doilea volum de versuri, „Angoasă existenţială“, lansat de Ioana în 2009, şi, pentru final, de câteva întrebări-cheie în virtutea unei anchete întreprinse de TVR Internaţional, de subînţeles din context: „Am o profesie nu prea simplă în România, aşa că nu ştiu în ce măsură m-aş putea întoarce să locuiesc în ţară. Altfel, mi-ar plăcea foarte mult, dacă aş fi sigură că pot lucra ceva acolo, pentru că sunt multe de făcut din punct de vedere psihologic. Fiindcă, muzical vorbind, aş putea continua oricând ceea ce fac aici.“