Conform lui Mihai Brediceanu (unul dintre primii muzicieni clasici fascinat de noul gen de muzică), în primele decenii (anii 20 – 30 ai secolului trecut), la Brașov se asculta și se cânta jazz intens (amănunte mai jos, în interviu). Pe lângă animatorul etalon Mircea Gherman, sub Tâmpa au mai funcționat astfel de „educatori” precum ing Marius Lupu, actorii Stan Bucur și Liviu Butnariu.
Înființarea Clubului de Jazz din 1972 a presupus derularea unui curs de istorie și estetică a jazzului la Universitatea Populară. Fanii și muzicienii au putut astfel să se întâlnească, din primăvara următoare fiind organizate concerte cu marii noștri instrumentiști – cvintetul București (și Aura Urziceanu), Paul Weiner Trio, Dixieland de la Cluj, Adrian Enescu și Radu Goldiș… În 1974, la înmânarea în cadru festiv a legitimațiilor de membri ai clubului, dirijorul Ilarion Ionescu-Galați (atunci director al Filarmonicii brașovene) a acceptat președinția onorifică a clubului.
În 1975, începe seria debuturilor trupelor brașovene la concursul Festivalului de Jazz de la Sibiu: Quartetul Harry Tavitian (în perioada studenției la Brașov, cu Mircea Vancă, Mihai Tavitian și Florin Gârbacea), Titus Bojan Sextet, Bigbandul Teatrului Muzical condus de Nagy Zoltan, formațiile Nimbus (Mircea Soare, Marius Nojogan, Dan Nica, Alexandru Brândușan, cu colaboratori Mircea Vancă și Daniel Proca) și Dixie Combo 9 din Cristian. În 1992, Sinners Quartet (Ciprian Șerbănuț, Valentin Popescu, Gabriel Oană și Attila Torok); de amintit și Dixie Studio – trupa trompetistului Andrei Ene de la Filarmonica brașoveană.
În 1976, Alexandru Șipa coordonează un prim simpozion „Definirea jazzului românesc”, printre lectori numărându-se Dumitru Bughici și Cornel Țăranu. A doua ediție, din 78, a deschis Gala de Jazz și Rock, transformată în Festivalul de Jazz (1978 – 1995). În reunirile săptămânale, Clubul de jazz a avut invitați mari muzicologi și pasionați ai genului; nu în ultimul rând, în 1979, au ținut prelegeri compozitorii Pascal Bentoiu și Dumitru Capoianu.
Din aceeași carte – interviu cu Mihai Brediceanu luat în 1993, așadar la 60 de ani de jazz în Brașov și 20 de ani de la înființarea clubului:
„Primele contacte cu jazzul le-am avut la începutul anilor 30. Atunci se puteau audia emisiuni de jazz la Radio București, se puteau procura din capitală discuri și partituri originale de jazz. Eu studiam pianul la Conservatorul Astra din Brașov (director Constantin Bobescu), dar această nouă muzică începea să ne fascineze pe toți prin ritmul, vitalitatea, armonia post-debussyistă, prin politonalitatea sa.
Așa se face că în 1935 – 36 am înființat cu câțiva prieteni un quartet vocal de jazz din care făcea parte, printre alții, trompetistul Radu Prișcu; îmi mai amintesc de Santo la acordeon, de Munteanu la vioară. Cu acest ansamblu am cântat un timp la o pensiune. În 1938, la audiția de pian (clasa profesorului Imanuel Bernfeld) care a avut loc în aula liceului Honterus, unde majoritatea interpreților au cântat piese clasice, a existat și o excepție: Gershwin – «Rhapsody in blue» – cântată de mine, alături de un Preludiu și Fuga de Bach.
Jazz se putea asculta atunci live în Brașov, ca și în București și alte capitale occidentale, în baruri de noapte. Swing-ul era la modă în acea vreme. Foarte apreciați erau pe atunci pianiști precum: Arnold Schmidt, Steve Bernard sau Teodor Sibiceanu, muzicieni care ofereau o asemenea pregătire încât puteau fi întâlniți și în orchestre simfonice dirijate de George Georgescu. Cu celebrul violonist Jean Ionescu, care venea în vacanțe la Brașov, eram des solicitat să cânt în așa numitele jam-sessions. Tot la Brașov a cântat mult timp virtuozul pianist Jancy Korossy (mai târziu și Tommy Beretzky, după unele surse).
Mai târziu, în timp ce eram în Statele Unite, am avut prilejul să ascult jazz mai ales la Baton Rouge (Louisiana) și la New Orleans în acele celebre «Preservation Hall Jazz». Colaborări cu jazzmanii români am avut prin Marius Popp care în 1978, la Centrul Pompidou din Pars, cu Eugen Gondi – baterie, Virgil Hada – bass și trei percuționiști de la Filarmonica bucureșteană mi-au interpretat o lucrare bazată pe polimetrie. Regretatul Mihai Berindei mi-a făcut onoarea să-i prefațez prețiosul «Dicționar de jazz», apărut în 1976.”