Sunt de lângă Hunedoara, născut în Călan, acolo am și început cu muzica, de când mi-a luat bunica pian și a trebuit să mă duc la ore particulare. Apoi, în clasa întâia, doamna învățătoare ne-a triat – fiecare pe ce voce cântă. Așa cântam dimineața imnul, apoi s-a format corul clasei, ceea ce ne-a dezvoltat foarte mult, cu melodii cântate pe două voci. Am făcut și pian, dar până am dat de greu, când am început să îl ocolesc, invocând diverse motive. Acum îmi pare rău… În clasa a cincea, la orele de muzică, proful de muzică a zis să facem o formație a clasei, cu mine la acordeon. Am avut un spectacol la un club într-un sat, am mers pe jos, eu căram acordeonul din greu, nu am mai vrut. Tata mi-a luat chitară, direct electrică, stație, acum căram și mai mult. Dar în două săptămâni, am învățat tot ce știau colegii. Era o trupă de elevi Poseidon la Călan, mergeam la repetiții să mă lase în pauze la orgă. Așa a intrat microbul.
În Brașov am venit când am intrat la facultate, în ’83, a urmat armata, apoi primul an de Facultate de Mecanică – secția Autovehicule rutiere. De cum am venit în oraș, am mers la Casa de cultură a studenților, să văd ce și cum se cântă. Conexiuni erau la început, m-au întrebat la ce știu să cânt, mi-au dat chitara a doua și a început tăvălugul. Cânta foarte bine studențimea atunci – când am văzut Celelalte Cuvinte, mi-a căzut basca, dar asta ne-a impulsionat și am muncit până aproape i-am ajuns. La Festivalul Artei și Creației Studențești urcam cam pe același loc, și cu Kappa din Cluj împărțeam podiumul.
La F.A.C.S. am cântat și cu Axiome, de fapt i-am refăcut, pentru că existau dinainte de a ajunge eu la Brașov, apoi s-a încheiat capitolul Conexiuni și am făcut o fuziune cu Axiome, trupă încă studențească. În fiecare an, am avut evenimente frumoase, mai mereu am câștigat Locul I. Plus tabere studențești, vara cântam și în restaurant, în Poiana Brașov. Dar și din Axiome au plecat cei care au terminat facultatea, și din Conexiuni, cei care am rămas am continuat împreună – noi eram încă studenți. A venit Revoluția – eu am primit repartiție la Călan… Dar când a venit vestea că se refac Conexiunile, a doua zi am fost înapoi la Brașov – cu copil, soție, bagaje, să reconstruim rockul românesc, haha.
În ’93 a venit primul disc, dar înainte, din ’90, am muncit de-am rupt. Am luat gazdă în Brașov. Aveam sală de repetiție, acolo eram tot timpul, zilnic 4-6 ore cel puțin, festivaluri, era ca la serviciu. Am avut acea perioadă bună, în ’93 – ’94, în ’95 au fost remanieri, fără mine și Florian. Eu am intrat în Grup ’74, am pus și bazele acestui studio. Și așa am prins un turneu cu Florin Piersic, a scos o casetă la Timișoara, a zis că nu pleacă fără echipă acolo. Când am intrat în Studio Recording, am zis că asta vreau și eu. Erau doi prieteni care vânduseră casete, apoi au vrut să aibă și producția lor de muzică. Acolo l-am dus pe Marius Dragomir cu „Party in Transilvania”, cu care a rupt. Așa am făcut și eu eforturi să mă dotez, practic de atunci activitatea mea principală a fost studioul.
Am continuat cu Grup ’74, apoi cu Albiter Blues Company, apoi iar Conexiuni, când cu „Lumea marionetelor”. O perioadă în care a mers și n-a mers trupa; Solo a plecat cu Bosquito, Florian pe drumul lui, iar ne-am adunat, s-au mai încercat tot felul de formule. În paralel, am făcut Fernet – Sandu Albiter se mutase la București – deci am mers mai pe blues. Am prins ceva ce ne-a impulsionat foarte mult – toate reclamele făcute pentru berea Aurora le-am transformat în piese. Concerte la festivalurile berii, atunci am scos și discul, care i-a plăcut lui Cristi Tabără, ne-a adus la ziua lui, și acum mai cântăm… Iar acesta e ultimul disc, editat anul trecut în noiembrie, exact un an am lucrat la el. Practic, Gabi Stan a fost naș: am fost cu prima piesă la el, mi-a făcut un desen, așa a urmat cu fiecare, mi-a zis să îl fac până la capăt. El a pus și numele „Eva”, eu vroiam doar „Ea”, a mai ajustat unele titluri… așa a ieșit!
Fiul meu – Vlad – a crescut pe lângă mine și muzică, are și el studiou, sub al meu. L-am injectat și pe el, dar față de mine, el a studiat pianul mai profund, e mult mai bun. Din clasa întâia până într-a opta, a avut timp să învețe chestii tari. Apoi a trecut la percuție, de la 14 ani a cântat cu noi, cu Fernet, că se tot schimbau toboșarii. Și-a dat drumul, a studiat mult singur, dar și la Școala Populară, a prins drag de tobe. A făcut și cursuri de perfecționare cu Dave Weckl, am fost cu el prin Sebia, Croația, Germania, la workshop-uri cu mulți bateriști buni. Acu’ suntem o apă și-un pământ, ne înțelegem din priviri.
El face mai mult muzică de film, colaborează la tot felul de producții, cu tot ce se cere – dance etc, mai vine și aici sus să lucreze, colaborăm. Așa au apărut și cele două discuri ale lui – acu’ 3 și 5 ani. Ele sunt discuri de tobe – ăsta e elementul principal, dar de fapt e un fusion reușit, zic. Mai întâi a venit cu părți de clape, cântate pe metronom, apoi a adăugat tobele bătute, așa a vrut el; de obicei trage din prima. Eu am mai tras chitare și basuri peste – i-a plăcut.
Pe pereții studioului aveți câte ceva din ce am lucrat, dar nu sunt toate discurile… Doar cele editate și la care am avut o contribuție, nu cele doar masterizate… Coco, Grup ’74, Mekanik Șef, un tribut jazz (fac multe sonorizări live, inclusiv de muzică simfonică), Conexiuni, Compact – dublu discul din concert la TNB, Dinu Olărașu, Axiome. Am câteva CD-uri cu un mare basist și contrabasist jazz – Pedro Negrescu, Marius Dragomir, master-ul de la reeditatea Sfinx – „Lume albă” de care te-ai ocupat și tu cu Soft Records, la fel „Discul emigranților”. Sunt multe materiale venite de la Romulus Arhire și Soft Records.
De-a lungul timpului, am pus la punct o instalație de sunet de care era mare nevoie aici. Așa că am văzut multe concerte și am constatat că sunt foarte mulți instrumentiști buni la noi; din păcate, unii au murit, alții au plecat prin alte părți… dar au rămas mulți, din fericire. Fiecare are ceva personal – trebuie să știi să iei latura bună, să scoți ce e mai bun din ei. Uite-i pe FusionCore, îi știu de la început… nu sunt la curent cu toți, dar sunt destui… Există școli de muzică, dar până la urmă nu e teren de joc, aici e problema, de aceea foarte mulți pleacă din muzică în alte nișe, fac altceva, muzica ajunge pe locul 2.
În 2008, mi-a venit ideea să mixez muzică în sistem 5.1, am făcut și un DVD promoțional, deci nu pentru piață. Am făcut 2000 de bucăți de împărțit, ca să se afle, să am comenzi… Dar lumea, deși mulți au home-cinema la televizor, ascultă de fapt stereo, care nu e un surround adevărat… Am organizat o prezentare de trei zile, care s-a soldat și cu participarea unor trupe. Florin-Silviu Ursulescu a prezentat, a făcut și interviu cu mine, totul filmat. A ieșit acest DVD – „25 de de ani de rock în Brașov”, e și pe youtube. A ieșit un material frumos. Am mai fost la prieteni cu sistemul 5.1 – le-am arătat, nu auzeau. De exemplu, la Queen – „Another one bite the dust”, acele efecte sunt quadro, în boxele din spate, muzica era în față. Apoi ultimul Linkin Park, unde nu erau multe efecte. În rest, nu prea am mai ascultat; doar când am montat un sistem Bose la cineva, avea un DVD de probă și am putut testa. Am prins vreo două concerte să sonorizez, pe care le-am și filmat – a ieșit frumos cu viori, parcă erai în mijlocul trupei.