„La saşi am descoperit o cultură muzicală uimitoare, extraordinară. Aşa, la Braşov, ei au o merituoasă orchestră simfonică.” (George Enescu)
La Brașov sunt consemnatele vizitele unor Johann Strauss (1848), Joseph Joachim și Johannes Brahms (1878), Richard Strauss (1921), Felix von Weingartner (1923), George Enescu (1923, 1928, 1930), Edwin Fischer, Josef Prunner și mulți alții. Braşovul şi-a inaugurat viaţa publică de concert cu evenimentul susţinut de Societatea filarmonică braşoveană („Kronstadter Philarmonische Gesellschaft”) la 6 mai 1878, sub bagheta lui Anton Brandner (dirijor, compozitor şi pedagog, practic iniţiatorul instituției). Sub conducerea lui Max Krause, urmașul său (din anul 1900), repertoriul orchestrei se diversifică, iar viaţa de concert se amplifică. Din păcate, activitatea frenetică a Societăţii este întreruptă de ultimii doi ani ai primului război mondial, când dispar doi dintre cei mai buni muzicieni ai săi (Krause respectiv Rudolf Lassel). Activitatea este reluată din 1919 prin alegerea braşoveanului Paul Richter ca dirijor al Orchestrei Societăţii. Capela oraşului a constituit creuzetul întregii vieţi muzicale braşovene până în anul 1944, când a fost desfiinţată.
În paralel cu activitatea Societăţii filarmonice din Braşov, în anul 1941, Dinu Niculescu şi un grup de muzicieni români înfiinţează Societatea filarmonică română care din 2 februarie 1945 devine Asociaţia „Filarmonica Română din Braşov”, avându-l preşedinte pe Tiberiu Brediceanu şi ca dirijor pe Dinu Niculescu. O parte din instrumentiştii Societăţii filarmonicii desfinţate se vor integra în noua Asociaţie, creându-se astfel, baza viitoarei Filarmonici de Stat, astăzi Filarmonica Braşov. Un pas important în dezvoltarea vieții muzicale și culturale a orașului, dar și a întregii regiuni. În 1962-1963, colectivul era considerat „cea mai bună orchestră simfonică din provincie”.
De-a lungul anilor, Filarmonica a evoluat și și-a consolidat funcția instituțională culturală de referință. A prezentat numeroase concerte și spectacole de muzică clasică, camerală și simfonică, dar și de muzică populară, iar în zilele noastre și de rock-simfonic, atrăgând atât artiști locali și naționali, cât și soliști și dirijori internaționali de renume. Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, la Brașov s-a cântat „Uvertura academică” de Brahms (la un an după ce a fost compusă), s-au cântat integralele simfoniilor mai multor compozitori mari (Beethoven, Bruckner, Brahms etc). Tot aici, din 1970 s-a organizat Festivalul Internaţional al Muzicii de Cameră, unicul de acest gen din ţară şi printre puţinele din Europa, turnee importante peste hotare, dar și înregistrări cu diferite Case de discuri atât cu orchestra simfonică, cât și cu cea de cameră.
Între 1973 – 1986, directorul Filarmonicii a fost dirijorul Ilarion Ionescu-Galaţi, care a organizat şi primul turneu peste hotare, fie aflându-se la pupitrul Orchestrei simfonice, fie la pupitrul Orchestrei de cameră. Sub conducerea maestrului, Orchestra simfonică şi Orchestra de cameră au înregistrat mai multe albume, dar și programe radiofonice. Director al Concursului Internaţional de dirijat „Dinu Niculescu” de la Braşov și fondatorul Festivalului Internaţional al Muzicii de Cameră.