Cine? Unde? Când? Cum? De ce?
Muzica românească trece prin Braşov! După această afirmație, probabil că o enumerare exemplificatoare ar începe cu „Brașoveanca”…Că e folclorică ori medievală, simfonică sau corală, pop – rock – folk – jazz – electro. Muzee – festivaluri – târguri – serate. De secole, primul cârlig cultural – fenomenul muzical autohton – a făcut parte din devenirea întru educaţie şi civilizaţie a străvechiului burg de sub Tâmpa. Aici tradiţia transpare în educaţie, urbanitate şi arhitectură, obiceiuri cultivate până în prezent. Un patrimoniu material şi imaterial. Mulţi dintre discipolii cărturarilor braşoveni au plecat să ducă spiritul locului mai departe. Au luat urbea cu ei, dar se întorc să o omagieze. Muzica Braşovului este un spectacol pentru români, oriunde ar fi ei. BraSHOW!
În 2023, am sesizat la invitaţia lui Cristian Cosma (editura Casa De Pariuri Literare) oportunitatea unui proiect dedicat muzicii Brașovului, în contextul unor aniversări uneori rotunde. Că a fost vorba de Ciprian Porumbescu, Festivalul de Operă, operetă și balet, cel al al Promenadelor Brașovului, dar și popularele în ultimul deceniu Jazz & Blues ori Rockstadt Extreme Fest, precum și primele ediții Rroma Film Festival ori Balul Vienez. După un an, a doua încercare de a finanța proiectul a avut succes. Între timp, documentarea a continuat și am putut crește cantitatea de informații și documente. De asemenea, aceste dovezi au crescut convingerea că muzica Brașovului – prin diverse evenimente și cariere desfășurate de-a lungul secolelor – transpare într-un adevărat fenomen aflat acum la o primă edificare concretă. Una care lasă loc destul pentru completări, așadar și pentru o continuare.
Proiectul nu vine deloc întâmplător. Ca jurnalist muzical, am asistat în ultimii destui ani, poate peste un deceniu, apariția și creșterea unor artiști brașoveni pop-rock, jazz, folk, electro… Dacă până în 1989, Festivalul de jazz și Rectoratul studențesc au reprezentat creuzete pentru aceste subgenuri muzicale, după Revoluție au apărut numeroși artiști independenți, cluburi și festivaluri cu renume internațional. Cu toate, atenție, însoțite de organizatori, așadar de oameni din umbra reflectoarelor care au sfințit locul. Și care continuă să apară și să facă valuri. Fenomenul muzical brașovean este o realitate demnă de luat ca exemplu, pe care încercăm să îl punem în pagină, atât virtuală cât şi fizică.
Am ratat de două ori în viață stabilirea la Brașov. O dată inconștient – atunci când taică-meu mi-a interzis să dau admiterea la Facultatea de Silvicultură. A doua oară în 1991, când cu repartiția de la Facultatea de Aeronave, când am refuzat-o (pentru că mă auto-repartizasem deja la redacția revistei „Rocker”, în București). Anul trecut, după bursa de jurnalism cultural finanțată de Capitala Culturală a Europei (care s-a lăsat cu două emisiuni „Remix” și una „Puls Rock” dedicate muzicii Timișoarei), am început deja filmarea și documentarea cu muzicienii Brașovului, urbea având pentru mine cea mai mare dinamică muzicală. De fapt, am identificat oamenii din spatele acesteia. Nu neapărat născuți sub Tâmpa, ci care s-au stabilit acolo și s-au îndrăgostit iremediabil de citadelă și de cultura acesteia, fâcând ceva semnificativ în / pentru muzică.
Muzica Brașovului, un show de secole, parte din spiritul locului, oferit cu generozitate țării, dar și lumii. Personal, am cunoscut această cultură alternativă prin 1986, când cu o finală a Festivalului Național al Artei și Creației Studențești, desfășurată în centrul universitar de sub Tâmpa. Trupe locale bune, culminând cu Conexiuni, care au și făcut o figură frumoasă la festival. Din 1994, am însoțit marea echipă a Televiziunii Române pe parcursul a numeroase ediții ale „Cerbului de Aur”. În 1995, am făcut timp de două săptămâni naveta (cu trenul, noaptea) la Brașov, asta pentru a putea fi prezent la emisiunile zilnice de la TVR și Radio România, dar și în redacția revistei „Panoramic radio-TV”; cum nu am murit, atunci m-am îndrăgostit iremediabil de jurnalism, în toate formele sale (nu apăruse on-line-ul:).
Tradiția și gena muzicale nu-s vorbe-n vânt în străvechea cetate a Brașovului. De secole, în Transilvania, tinerii învățau un instrument și cântau în fanfare și tarafuri. Alegerea străvechii urbe pentru organizarea unui festival concurs de talie internațională a dat și mai mult curaj tinerilor aspiranți la gloria scenelor, indiferent de subgenul muzical abordat. După Revoluție, manifestarea a fost reluată la aceleași cote ale succesului. By the way, documentînd în arhive istoria, am aflat că ar fi existat și o ediție-pilot, zisă „Căprioara de Aur”, când organizatorii s-au antrenat cu forțele artistice locale.
Din 1990, am luat pulsul muzicii brașovene underground. Mai întâi cu grupul Pansament, urmat de Ura De După Ușă, ambele în spectrul rockului alternativ. Mai apoi i-am aflat pe Experimental, Axiome, Lotul Naţional de Hardcore, Celest, Indian Fall, False Reality, Mekanik Șef, Code Red (metaliștii s-au tot înmulțit și perfecționat), Aria Urbană… asta doar la primul gând. Fapt unic în muzicologia autohtonă, de-a lungul vremii au apărut două volume care consemnează cu acribie evoluția pop-rockului brașovean – „Rock’n Zărnești” a lui Gabi Gomboș, respectiv recentul „Assemblage. Brașov music boulevard” semnat Talaba Nimrod. Și o precizare: sunt destule fenomene muzicale plecate de la Brașov, cu piese (ba chiar discuri) de top, care au câștigat o competiție națională acerbă în zona muzicii comerciale. Proiectul de față a vizat fața nevăzută, umbra celor care au depășit înălțimile Tâmpei.
Revista printată „Sunete” e un alt brand serios, o publicaţie rarisimă și consecventă din România, alături de care am reprezentat România la un târg muzical de la Berlin (Popkomm), prima astfel de întreprindere privată – pusă la cale de Adrian Șoaită, manaegrul Club A în 2008. Tiberiu Anghel cred că se numea jurnalistul trimis de brașoveni, care a adus o colecție întreagă de CD-uri ale unor trupe underground românești. A făcut senzație cu discurile care trebuiau incluse într-un puzzle uriaș pe un perete din spatele standului de către vizitatori. Anul următor, am fost chemat de prietenul (brașovean) Dan Cojocaru, să realizăm emisiunea „Timpul chitarelor”. Șapte sezoane, când l-a adus în platoul nostru din clubul The Silver Church pe chitaristul Victor Solomon. La rândul lui, ne-a ajutat din plin, cu colegii de la Bandidos, săptămânal, cântând preluări de hituri rock.
De la Alexandru Andrieş am aflat despre fondatorul şi directorul Casei Mureşenilor din anii ’70 – ’90, regretatul Mircea Gherman, cu audiţiile sale cu tot! Pe fiica lui – Ioana German – am cunoscut-o via Montreal; corul româno-canadian La Muse condus de ea face şi astăzi săli pline, în Canada dar și în România. În 2014, la Casa de Cultură a Studenților, am lansat prima carte a muzicienilor din diaspora în deschiderea unui super concert La Muse. Cărțile despre epoca folk și beat au câte o scurtă incursiune, via regretatul Horațiu Bebe Paraschivescu, în povești muzicale brașovene. De asemenea, de la Victor Socaciu am aflat prima dată despre clubul studențesc din centrul universitar.
Prin Jenny Brăescu ori Marian Gîlea de la „Zile şi Nopţi”, am avut a face cu festivalurile de jazz (apoi şi blues) de la Braşov. Fără să uit de pionieratul regretatului Alexandru Șipa. Înainte de ei, în 2001 l-am cunoscut – grație colegului Alex Vasiliu de la TVR Iași – pe marele contrabasist Wolfgang Guttler, născut sub Tâmpa. Dirijorul Horia Andreescu, violonistul și enescologul Șerban Lupu – alți slujitori celebri ai Euterpei, tot dinspre muzica clasică. Cât despre rock, Peter Maffay (rockstarul Germaniei, de calibrul unor Scorpions ori Rammstein) s-a născut și a trăit aici până la vârsta de 14 ani.
În 2011, am vizitat noul club Rockstadt din Braşov, pentru a lansa „Club A – 42 de ani. Muzica tinereţii tale” (începutul colaborării fructuoase cu Casa de pariuri literare, care continuă până în prezent, cum se vede), prin grija lui Mihail Vakulovski. Iar în 2014, am păşit în librăria „Şt O Iosif” pentru cartea diasporei. După vreo doi ani, am revenit cu cartea folkului – concomitent cu aceea a lui Dorin Liviu Zaharia – și am intrat, cu treabă, în clubul nou, atunci am adus în premieră și proiecții. Ceea ce au ajuns de un deceniu Rockstadt și Kruhnen Musik Halle, cu festivalul de la Râșnov dar și cu cel de blues, ţine de altă planetă, în contextul României de astăzi, cinste lor!
Doi buni colaboratori, dar și prieteni, sunt brașovenii Alex Daneș și Cristian Radu Nema. Primul este cel mai important biograf Phoenix (volumele publicate de editura Integral sunt cea mai importantă dovadă), în același timp un colecționar de muzică românească rarisim; fotografiile brașovene din epoca interbelică, folosite în filmul „Remix”, i se datorează tot lui. Cristi Nema era încă student la UNATC când a realizat un videoclip cu Moni Bordeianu. A urmat sărbătoarea celor 55 de ani Phoenix de la Arenele Romane, în urma căreia a tot strâns material pentru a duce la bun sfârșit filmul – eseu „Phoenix – povestea” în anul aniversar 60 al legendei. Din 2023, Balul Vienez și Rroma Film Festival sunt întoarcerile sale la cultura care i-a dat nume.
Înainte de pandemie, am fost invitat la Festivalul de Film și Istorii de la Râșnov, de inimoșii organizatori de la Asociația Mioritics, coordonați de Mihai Dragomir. Pe lângă numeroasele proiecții, dezbateri și conferințe – concerte cu duiumul. La care, între 2021 – 2023, s-a adăugat Festivalul „Folk la altar” din Biserica Evanghelică Râșnov, căruia i-am propus artiștii, l-am filmat și difuzat împreună, la TVR 3 și Cultural.
Muzica Brașovului, cercetată în-de-amănunt, oferă mult mai multe highlights decât cele contorizate la începutul proiectului. Cum se va fi observat din plin aici, în ziarul gratuit, dar și în film ori emisiunea radio, nu numai trecutul oferă subiecte ci și prezentul, viața muzicală de sub Tâmpa – indiferent de generație ori subgen muzical – fiind una foarte bogată.
Am propus pentru prezentarea din 19 septembrie 2024, de la Colegiul Național „Dr Ioan Meșotă”, un eveniment… cu cântec, mulțumită vechiului coleg de la emisiunea „Timpul Chitarelor”, muzicianul Victor Solomon, care a cântat cu atâția artiști brașoveni. Care a promis să-i remixeze live, o dată ca niciodată, cum nici în emisiunea „Remix” nu s-a văzut vreodată… Iar oamenii muzicii brașovene sunt din ce în ce mai muțti. Inventarul acestora se oprește aici, dar spectacolul lor continuă. Brashow!
Doru Ionescu
