https://rockstadtextremefest.ro/
Am ascultat muzică de mic, peste tot. Ai mei audiau Radio Europa Liberă, acolo se auzeau și piese muzicale; după Revoluție, am văzut retransmise pe TVR 2 câteva concerte mari – de exemplu Rod Stewart. M-am îndrăgostit din prima. Pe vremuri, în Rectoratul Universiății erau concertele mari din Brașov, prietenii mei cântau în trupe. Apoi s-a deschis Groapa cu Bere, unde veneau formațiile mari mainstream – Iris, Holograf, Compact… Deci am avut contactul cu această muzică rock de mic. Inclusiv cu trupele din Brașov – Pansament, Another Sad, False Reality… Pe Conexiuni i-am plăcut mult, pe Grup ’74 i-am prins pe la Costinești, de fapt se lăsaseră.
Mai era festivalul de jazz de la Teatrul Dramatic, apoi clubul Blue Train, eu consumator. Apoi mi-am încercat și eu norocul: la început, am avut un club rock numit Crossroads, acolo mi-am făcut ucenicia. S-a lăsat cu un faliment răsunător, că nu ne pricepeam cu organizarea, nici cu partea de bar, de club… Am pierdut bani, dar asta era ambiția; locația nu a fost bună, nu modul de business. Ne-am mutat în altă parte și am făcut Rockstadt. În 2010, aproape de aici. În acest loc ne-am mutat prin 2015, totul a urmat legat: club mai mic, pe care l-am dezvoltat cu fiecare an – mai dărâmam un perete și mai extindeam ceva. Scena a fost lărgită de trei ori, am amenajat un backstage sub scenă… Până la urmă, am găsit un spațiu mai mare și am făcut aceste două cluburi – Rockstadt (de rock, folk, jazz, blues) și Kruhnen Musik Halle, dedicat altor genuri mai mainstream.
Când am deschis Crossroads, am îmbinat nevoia cu ce ne plăcea nouă; nu mai era așa ceva în Brașov; trupele aproape abandonaseră, neavând unde să se manifeste. Și a fost o emulație – noi suntem toți prieteni, ne știm demult, a fost un sprijin însemnat și din partea publicului. Logistic, am avut un ajutor – Ștefan Zaharescu aka Buvnitz. El n-a avut la început mare încredere că poate ieși așa ceva la Brașov, dar l-am convins. O dată cu venirea lui – care s-a ocupat de booking – am început să aducem și trupe interesante de afară, apoi legat a venit și „Rockstadt Extreme Fest” la Râșnov și de atunci, cu clubul și festivalul, Rockstadt a devenit brand internațional.
Prima dată am început în clubul Rockstadt cu un festival dedicat trupelor locale, următorul an l-am făcut outdoor. Nu mă pricepeam foarte bine – am cerut sprijin de la Dumitru Sohan, care avea cumva know-how și l-am convins și pe Buvnitz să facă partea de booking. La prima ediție, nu aveam așteptări la mai mult de 700 de spectatori. Dar a apărut o portiță lăsată liberă de cei care făceau „Ozzfes”t – din aceeași locație cu noi. Ei s-au mutat la București, așa că am făcut noi acolo. A fost și o conjunctură favorabilă: noi făcuserăm ofertă pentru grupul Gojira. Abia cu o lună înainte de festival, trupa a confirmat; dar noi terminaserăm deja de două ori bugetul. Dar riscând, am adus și bani suplimentari să îi plătim, ceea ce a fost un boom – au venit 1300 de oameni, aproape dublu față de câți speram noi. Și asta a fost o lansare foarte bună pentru brand – de la prima ediție cunoscut și iubit. Am luat atunci premiul pentru cel mai bun festival și de la MetalHead și de la Maximum Rock. Pe lângă votul juriului, a contat și cel al publicului. Chiar aici în spate sunt câteva poze de la acea primă ediție. Primele au fost mai grele, cu ele ne mândrim mai mult – așa am ajuns la maturitate; anul ăsta facem a zecea ediție, primele trei rămân cele mai importante, dar sperăm cu aceasta să facem pasul spre prima ligă, spre lumea cea mare.
Preferințe, la câți au cântat la noi?! Prima clar Gojira, dar sunt multe, cele dragi mie – Obituary, Napalm Death, Behemoth, anul trecut Meshuggah… Prea multe de rememorat pe scurt. Acum lucrăm la tricoul aniversar, pe spate vor fi numele tuturor trupelor care au venit, abia atunci o să îmi aduc aminte. Noi gândim acum la ediția din 2025, tot îmi vin acelea în minte… La început, trupele românești au fost bine reprezentate, apoi – pe măsură ce a trecut timpul – au fost din ce în ce mai puține, din diverse motive. Chiar acum lucrăm să facem loc pentru două – trei în line-up-ul de anul acesta.
Anul trecut nu au fost suficiente curse de avion, anul acesta sigur vor veni spectatori pe calea aerului direct la Brașov; dar clar, cu timpul aeroportul ne va ajuta să creștem festivalul. În 2024, numărul spectatorilor străini e aproape egal cu cel al românilor! A devenit un festival internațional de anvergură – demonstrăm încă o dată că acest turism cultural poate deveni un beneficiu real pentru comunitate. E foarte interesant că vin foarte mulți din America de Sud, din America Centrală. E un grup de vreo 50 de mexicani care au rezervat locuri în camping; dar și din America, Rusia, Africa de Sud, de peste tot. E impresionant ce va fi anul acesta. Exceptând Germania, reușim și o premieră – să aducem Big Four-ul thrash-ului german – Kreator, Tankard, Destruction și Sodom în aceeași zi. Sunt mulți fani thrash în America de Sud, deci a contat!
Rockstadt beneficiază de susținerea pe care eu personal o acord celor ce iubesc această muzică prin prețurile mici de la noi (consumație la bar), deci încercăm să minimizăm și prețurile biletelor. Sala mare – Kruhnen – ajută prin ce se întâmplă acolo – mainstream, prețuri mai mari –, iar veniturile sunt investite în rock, pasiunea noastră. Ne gândim la mai multe concerte și prin țară. Am început să organizăm la București în Quantic, la Timișoara în M2, avem în plan să punem la cale concerte și în afara României; iar totul vine de la credibilitatea câștigată de-a lungul timpului cu această pasiune transformată în afacere.
La intrare în club sunt trecute numele celor care au murit la Colectiv, mulți ne erau prieteni, cunoscuți. Le cinstim memoria, de atunci am încercat să facem aici cel mai sigur club din România, am investit oricât a fost nevoie în infrastructură pentru aceasta. Ne-am făcut lecțiile de la pompieri, acum suntem foarte bine pregătiți. Pandemia ne-a învățat să cheltuim mai puțin, am ieșit mai întăriți, am primit și niște fonduri de la guvern să supraviețuim… Ce e mai interesant – chiar când a început pandemia, am redecorat fațada. Am cerut sprijinul comunității, am cerut câte 100 ron contra un voucher folosibil după trecerea crizei. Ne așteptam la câțiva prieteni, dar a fost un număr foarte mare de oameni care au cumpărat voucherele. Nu doar financiar a fost sprijinul, ci și moral. După aceea, cu ajutorul celor de la iabilet.ro, le-am propus să le punem numele pe fațada clubului alături de trupa favorită, așa a ieșit ceea ce vedeți, o fațadă lăudată de mulți!