Marele muzician român, deopotrivă patriot întemnițat pentru acțiunile sale curajoase, a studiat la Viena. Acolo, orchestra celebrului compozitor vienez Eduard Strauss l-a onorat când i-a interpretat valsul „Camelii”. În aceeași perioadă, a tipărit o colecţie de cântece studenţeşti, unele inspirate din folclorul bucovinean. Tot atunci a compus „Tricolorul”. În particular, Porumbescu este recunoscut ca singurul compozitor a două imnuri naționale – cel al României și acela al Albaniei.
La Viena, Porumbescu s-a împrietenit cu mai mulți brașoveni: Andrei Bârseanu, Gheorghe Chelaru, Vasile Voinea, doctorul Băiulescu. De la ei a aflat că Gheorghe Dima a plecat la Sibiu, în vara anului 1881, lăsând liber postul de profesor de muzică la Gimnaziul greco-ortodox român „Andrei Şaguna” din Braşov. La solicitarea lui, postul i se acceptă, astfel că ajunge profesor acolo din noiembrie 1881 („profesor provizoriu de muzică și cântări, cu un salariu anual de 500 de florini”). De asemenea, a fost numit și dirijor al corului Bisericii greco-ortodoxe „Sf. Nicolae” din Scheii Braşovului şi dirijor al Reuniunii române de gimnastică şi cântări din Braşov.
Încă de la apariţia primelor ziare în limba română la Braşov – „Gazeta Transilvaniei“ şi „Foaia pentru minte, inimă şi literatură”, între intelectualii moldoveni care au publicat în paginile brașovene s-a numărat și familia Porumbescu. Iar la poalele Tâmpei, compozitorul și-a continuat pregătirea muzicală, luând lecţii de pian cu Hermann Geifrig, dirijor şi organist la Biserica Negră.
În seara de 27 februarie 1882, în sala festivă a gimnaziului supraaglomerată, a avut loc prima reprezentaţie a primei operete româneşti, „Crai Nou”. Succesul premierei a impulsionat reluarea spectacolului, tot acolo, în 28 februarie şi 14 martie. La aceasta din urmă, spectacolul s-a terminat cu piesa lui Vasile Alecsandri, „Rămăşagul”, iar orchestra a încheiat, sub bagheta lui Ciprian Porumbescu, cu „Hora Braşovului”. Această horă e una din compoziţiile sale din perioada braşoveană, alături de marşul „Pe-al nostru steag e scris Unire” (pe versurile lui Andrei Bârseanu).
Criticat pentru operetă în „Gazeta Transilvaniei”, compozitorul se apără acceptând că a fost inspirat de un componist deosebit, descoperit în talentul poporului român. Dar Ciprian Porumbescu s-a simțit iubit la Brașov. De exemplu, școala i-a acordat doi ani de concediu medical. Așa a putut pleca în Italia, la tratament. Deși i s-a interzis orice efort, inclusiv să cânte la vioară, el a insistat în scrisorile către prietenii săi brașoveni să îi fie trimisă, ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1882. Iar postul său la catedra din Brașov a fost preluat de nimeni altul decât de Iacob Mureșianu!
La comemorarea unui an de la dispariţia sa, în mai 1884, când s-a organizat un mare parastas la biserica „Cuvioasa Paraschiva”, din Groaver, au luat parte toţi cei care asistaseră la premiera operetei „Crai Nou”. După slujba de pomenire a rostit câteva cuvinte şi profesorul Andrei Bârseanu, coleg şi colaborator. Braşovenii nu l-au uitat pe Ciprian Porumbescu. Opereta sa s-a jucat ani la rând, de şase ori avându-l ca regizor pe dr. Vasile Branişte, cel care la 25 de ani de la moarte, a publicat la Lugoj cea mai completă „Schiţă monografică asupra lui Ciprian Porumbescu“. La 31 martie 1932, corul bisericii „Sfântul Nicolae” din Scheii Braşovului a pus din nou în scenă opereta „Crai Nou”, de astă dată sub bagheta unui alt mare maestru al muzicii româneşti, Constantin Bobescu. La centenarul dispariției lui Ciprian Porumbescu, a fost organizată o serie de manifestări culturale, iar în parcul de lângă Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” s-a dezvelit bustul compozitorului. Sculptura în bronz este opera artistului Vladimir Predescu.