„Mama mea a fost un om foarte hotărât. Și a fost bine așa. Deși mereu i-m purtat pică, pentru că m-a forțat să cânt la vioară. Dar mi-a trezit astfel un interes deosebit pentru muzică – pentru care îi sunt acum recunoscător. Din acest punct de vedere, o afirmație o anulează pe cealaltă. Pentru că a fost un impuls bun!” În 30 august 2024, Peter Maffay a împlinit 75 de ani și se află într-un turneu german de adio. La Sibiu, în 4 august, a susținut un recital în Piața Mare, la sărbătoarea anuală a reîntâlnirii sașilor români din toată lumea.
Peter Maffay, unul dintre marile staruri rock ale Germaniei, dacă nu cel mai mare (cu peste 50 de milioane de discuri vândute, vedeta rock germană cu cel mai mare succes)! Originar din România, el a revenit de mulți ani în ţara natală, să fondeze un cămin pentru copii traumatizaţi. Un prim proiect dintr-o serie impresionantă, din păcate mai puţin mediatizată şi cunoscută românilor, comparând de exemplu cu acţiunile Prinţului Charles. Christel Ungar Țopescu, distinsa mea colegă de la Redacţia emisiunilor în limba germană de la TVR, a reuşit să-l intervieveze de mai multe ori (inclusiv la recentul recital de la Sibiu, de unde și prezența din finalul filmului muzicii Brașovului), asistând creşterea proiectului său, care iniţial se lega de o cetate în paragină, cum sunt atâtea în Transilvania. Domniei sale îi aparţine conținutul întregului articol, eu bucurându-mă să pun în pagină sinopsisurile mai multor reportaje, mai întâi pentru volumul „Muzicieni români în Germania” (2019, editura Integral)…
S-a născut în 1949 la Braşov, când oraşul se numea Stalin. În 1963 a emigrat în Germania, împreună cu familia. Iar acolo a devenit cel pe care îl cunoaşte şi îl apreciază astăzi toată lumea – cunoscutul şi îndrăgitul cântăreţ Peter Maffay. Christel l-a intervievat uşor, fără problemele pe care le întâmpini cu anumite vedete. Probabil pentru că el este o vedetă adevărată, în sensul cel mai frumos al termenului. Aşa a fost şi în aprilie 2008, în Piaţa Mare a Sibiului. „Aici era odată casa mea, un loc pe care nu l-am uitat. Este și motivul pentru care mă aflu din nou aici, ca şi la Braşov. Sunt însoţit de tatăl meu, într-o călătorie în timp. Ne-am plimbat pe străzile Braşovului şi au fost multe situaţii în care ne-am descoperit amintiri: vederea unei ferestre, a unei porţi sau a unei străzi. Oameni şi feţe cu care te întâlneşti şi despre care ai crezut că nu mai sunt. Totul este foarte viu şi prezent. Din 1963, distanţa în timp nu mai pare atât de mare. Este foarte emoţionant, mai ales pentru tatăl meu, pe care îl observ.”
Despre condiţia emigrantului e de spus că nu a fost uşoară nici în cazul lui Peter, pe atunci un ilustru necunoscut: „M-am simţit ca un străin în multe situaţii. Am trăit o perioadă în Canada, pentru că am crezut că societatea de acolo este cosmopolită şi deschisă. Dar sunt deosebit de recunoscător societăţii germane, care mi-a oferit posibilitatea de a mă integra, ceea ce am şi făcut cu plăcere. Căminul meu este acum în Germania. Locuiesc şi în Spania, am o pasiune, sunt romanofil. Am trăit o vreme ceea ce cunoşteam de aici. În privinţa temperaturii nu sunt mari diferenţe. Desprinderea a fost dificilă pentru o perioadă. Dar mi-a oferit multe oportunităţi pe care poate că nu le-aş fi avut în alte condiţii. Nu pot să mă plâng de soarta mea. Pot să-mi fac meseria, una care are legătură cu oamenii. Acesta a fost scopul meu. Arta este o platformă extraordinară, începând cu muzica. Dacă cuvintele dau greş, muzica ajută mai departe. Am cunoscut astfel de lucruri, care m-au făcut fericit.“
În 1968, Peter înfiinţează prima sa formaţie, The Dukes. Concomitent, cântă cu vocea şi chitara, în diverse cluburi, piese ale lui Bob Dylan şi Donovan. În decembrie 1969, lansează primul single, „Du”. A fost cel mai mare hit al anului 1970 şi l-a făcut peste noapte vedetă. La graniţa anilor ’70 – ’80, Maffay a trecut de la şlagăre la rock. Cu 1,6 milioane de discuri vândute din albumul „Steppenwolf”, a ajuns în vârful topurilor din anul 1979. De pe acest album s-a ridicat şi cel de-al doilea hit, „So bist du”. În 1980, a fost un succes şi mai mare, cu următorul album, „Revanche”, cu coverul „Über sieben Brücken musst du gehen”. Până în prezent, au fost vândute peste 2,1 milioane de exemplare ale discului. La împlinirea a 40 de ani de carieră muzicală, a înregistrat albumul „Tattoos”. În afară de intro-ul instrumental şi piesa „Wir verschwinden”, discul conţine cele mai mari hituri ale interpretului, reorchestrate. Iar cu albumul „Tattoos”, Peter Maffay ajunge pentru a paisprezecea oară în fruntea topurilor, deţinând astfel, în Germania, recordul la această categorie.
„Nu mai ştiu exact cum s-au petrecut lucrurile. Cred că totul a decurs de la sine. Sunt unii care lasă în urmă ceva, influenţează, vise şi dorinţe devin realitate. În 1963, am plecat destul de confuz de aici. Am lăsat totul aici – prietenii, tot ce îmi era familiar. Dar am văzut partea plină a paharului. Istoria, aşa cum a evoluat, ne-a dat ocazia să ne întoarcem, să vindecăm rănile, să o luăm de la capăt. Cred că este foarte important să ierţi. Ceea ce am trăit eu, pe pielea mea, am trăit şi în relaţiile cu ceilalţi. Iar aceştia au lăsat în mine o mică plantă care începe să crească. Toate acestea trebuie date mai departe. Încerc să descopăr posibilităţi de a face ceva împreună, sau să ne regăsim,
măcar atât.”
Peter Maffay are o reţetă proprie, pe care a dezvăluit-o la TVR în 2008. Pe atunci, ideea sa era aceea de a prelua o cetate… „Încă nu este totul stabilit. Ne aflăm la început. În Germania avem o fundaţie care se ocupă de copiii traumatizaţi. În acest context, avem o casă de vacanţă în Spania, unde locuiesc şi eu ocazional. Este o gospodărie ţărănească. Acolo vin anual 250 de copii traumatizaţi, care au fost bătuţi, abuzaţi, drogaţi sau alcoolici. Ei vin la noi ca într-o pauză, dar îşi deschid orizontul cu experienţe noi. Încercăm să înlăturăm deficienţele acestor copii. Iar intenţia mea şi a prietenilor care lucrează cu mine (pentru că singur n-aş reuşi) este să reabilităm o cetate care se află într-o stare deplorabilă, să-i dăm o viaţă nouă cu un spaţiu pentru copii. Iar tinerii reprezintă viitorul. Trebuie să le oferim astfel de şanse.”
Întrebările reporterului caută influenţa faptului că rockstarul s-a născut în Transilvania şi nu în Germania, dacă a fost greu… „Pentru mine a însemnat să pot să o iau de la capăt printre străini.” Și ce a fost cel mai important pentru pentru a putea face muzică: „Să îmi deschid braţele în loc să le încrucişez. Când urci pe scenă trebuie să le arăţi oamenilor că îi placi. Dacă nu îţi plac oamenii, nu ar trebui să urci pe scenă. Aşa este în politică, în muzică, în orice meserie. Orice tâmplar – căruia îi plac oamenii – va face scaune bune. Iubirea este o noţiune foarte importantă. Poate sună puţin exagerat sau expirat, dar iubirea nu are termen de garanţie. Dacă iubim, totul ne reuşeşte mai bine.”
Tatăl lui Peter avea 82 de ani la ora interviului… „Mă bucur pentru ce facem acum. Este o experienţă minunată. Cred că pentru fiecare fiu şi tată trebuie să fie ceva bun să treacă împreună peste unele lucruri. Nu am vorbit prea multe despre astfel de subiecte. Nu îmi amintesc când am mai stat împreună patru zile. Nu ştiu, au trecut ceva ani. Pentru mine este o experienţă bună. Revederea Brașovului a fost o experienţă pozitivă, frumoasă. Din păcate, nu m-am întâlnit cu nimeni dintre cunoscuți. Puţini de vârsta mea mai sunt în viaţă. Dar am întâlnit amintiri. Sunt mândru de el. Trebuie să spun că îl laud foarte rar. Cred că asta va ajunge pentru următorii 20 de ani. Mult timp nu am ştiut că am jucat un rol atât de important. Este un gest foarte prietenesc.”
31 martie 2010, în satul transilvănean Roadeş, nu departe de Rupea. O zi foarte importantă pentru localitate, dar și pentru Redacția emisiunilor în limba germană, pentru TVR. Se pune piatra de temelie pentru căminul de copii, pe care doreşte să îl amenajeze Peter Maffay. Arhitectul Sebastian Szaktilla dă explicaţii şi lămuriri: „În Transilvania sunt multe astfel de construcţii. Mi-am notat criteriile sale de căutare a unui loc potrivit pentru un cămin de copii. Am căutat biserici fortificate aflate într-o stare destul de bună pentru o astfel de amenajare, am studiat problema infrastructurii, amplasamentul, cât şi posibilitatea ca acesta să constituie un simbol al grijii faţă de copii. Au urmat studii în teren şi discuţii. În data de 30 aprilie, Peter Maffay şi protopopul Christian Plajer au semnat contractul de vânzare-cumpărare la sediul consistoriului districtului parohial Braşov. Prin acest contract, casa parohială, curtea şi anexele au ajuns în proprietatea fundaţiei «Tabaluga» (titlul unui musical semnat Maffay, de mare succes despre un dragon, n.a.). (…) Vom obţine un complex care va avea o funcție de protecţie a bisericii. Vom realiza o mică cetate, cu clădirile care vor împrejmui o curte interioară. În vara trecută au fost efectuate măsurători. În cadrul unei lucrări de proiect, 15 studenţi din Dresda s-au aflat în Roadeş timp de 20 de zile, pentru măsurători în zona cetăţii. Pentru această activitate, ei au fost desemnaţi de Biserica Evanghelică C.A. din România şi de fundaţia lui Peter Maffay.”
Maffay: „Nu îmi puteam imagina ceva mai potrivit pentru un spaţiu protector destinat copiilor, decât o biserică fortificată. Este un simbol al întâlnirii, al apropierii. Prin cumpărarea casei parohiale din Roadeş a fost pusă o piatră de temelie în realizarea unei tabere pentru copiii traumatizaţi. Acest proiect a urmat modelul căminului realizat în Mallorca de către fundaţia noastră «Peter Maffay». Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne apere. (…) La început, am spus că sunt necesare aproximativ două milioane de euro pentru investiţie. Probabil că această sumă nu va fi suficientă în viitor. Pentru scopurile deja menţionate, vom avea nevoie de mai mult. De exemplu, pentru finanţarea taberei avem suma necesară, pe care am primit-o în urma unei donaţii. Editura din Passau, prin familia care o reprezintă, organizează anual, de Crăciun, o acţiune caritabilă, iar de această dată acţiunea a fost dedicată fundaţiei noastre. Banii au venit de la cititorii acestei edituri. Ei vor fi suficienţi pentru construirea casei de vacanţă. Este, practic, prima parte a proiectului. Următorul pas va fi cetatea. Acesta va fi mult mai dificil, deoarece vorbim despre sume substanţiale. Iar cel de-al treilea aspect va fi satul. Aici trebuie rezolvată problema gunoiului, a apei curate, asfaltarea drumului până la cetate pentru accesul facil în timpul iernii, canalizarea şi tot felul de astfel de probleme. Acestui proiect i se potriveşte probabil cel mai bine o zicală, care poate fi citită pe unul dintre pereţii bisericii. «Daţi şi vă va fi dat. Ai mult, dă din plin. Ai puţin, dă din puţinul tău, cu inima curată. Căci Dumnezeu îl iubeşte pe acel ce este darnic.»”
Ultimele imagini ale reportajului îl înfățișează, pe spaţiul dedicat viitorului proiect, pe Peter Maffay plantând un măr. „Pentru mine este emoţionant să mă reîntorc în fosta patrie. Amintirile joacă un rol important. Rădăcinile sunt încă vii. Este un sentiment foarte frumos. Nu mă voi muta din Germania, dar voi veni peridic aici şi voi avea parte de sentimentul acela din trecut. Este foarte valoros pentru mine. Când construieşti punţi, trebuie să ştii să sapi cu lopata. Să dea rod şi să reînflorească de fiecare dată. În germană spunem: «Mărul nu cade departe de pom».”