Acolo, în spate, era pianul lui Iacob, iar aici s-a făcut și o filmare pentru un mic film documentar – „Istoria unui cântec” (despre „Deșteaptă-te, române!”), care se difuza înaintea filmelor artistice, la cinematograf. Cred că aveam 6-7 ani, apar lângă pian, am fost filmată acolo cu tata și, cred, Irina.
Tata a pus bazele acestui lăcaș de cultură, în 1968, el a avut o viziune pentru acest muzeu, pe care – atâta timp cât a trăit, în condițiile de atunci – l-a ținut viu cu multe activități – concerte, foarte multe sesiuni de comunicări științifice. Deci pe aici au fost mulți istorici, din cauza arhivei – e un depozit foarte mare, cu peste 25000 de documente. De asemenea, el a făcut mentorat pentru mulți elevi și studenți, de la liceul Unirea de Filologie și Istorie. Mulți dintre ei au ajuns astăzi profesori universitari, scriitori etc, deci a fost un model, un creator de cultură. Iar în acest moment, eu când intru în muzeu și îl văd cum este organizat, cu tot ce se întâmplă aici, mi se pare că exact la fel s-ar fi întâmplat dacă ar fi trăit. Sunt extraordinar de mulțumită de tot ceea ce se petrece aici.
În particular, acasă, tata deținea o foarte mare colecție de muzică pe viniluri; acestea au fost donate tot aici. Organiza seri de audiții – ne explica despre fiecare, ne povestea despre jazz, despre cântăreți. Acestea, pe lângă amintirile cu membrii celebri ai familiei, dincolo de evenimentele oficiale specifice care se organizau tot timpul aici.
Tata a fost implicat la maximum în absolut toate festivalurile, așa am avut ocazia să întâlnesc toți artiștii invitați. Imaginea pe care o am și acum este nemaipomenită – aceea din spatele cortinelor, plus că eram înconjurată mereu de toți artiștii. Copilă fiind, sigur că eram foarte impresionată și mergeam la festivaluri. Erau concerte si după aceea continuam cu marea petrecere de acasă de la noi, unde venea toată lumea și urma un jam-session până dimineața. Așa i-am cunoscut pe Alexandru Șipa și pe Jenny Brăescu, care vine la fiecare eveniment pe care îl organizez când revin în România.
Ioana German (interviu Brașov, 2023)